Pe Ionuț și pe Anda îi găsești în birou, de la 9 la 5. Ca și pe tine. Cu aproximativ 20 de zile de concediu pe an și încă câteva de la stat. Ca și tine. Au un buget limitat de călătorii. Până aici suntem pe aceeași linie, da? Cu ce își omoară, însă, serile de după muncă și zilele libere… aici apar diferențele dintre ei și majoritatea cetățenilor pentru că, spre deosebire de cei pe care nu i-a luat încă pe sus valul călătoriilor, Anda și Ionuț se dau în vânt după cunoașterea lumii cap-coadă. Și pentru că asta nu-i tocmai un flecuș dacă nu ai câștigat la loto, o să-i surprinzi adesea cercetând, făcând planuri, visând și cumpărând bilete cu luni de zile înainte.
Norocul face că nu păstrează pentru ei nicio filă de poveste; când vine vorba de călătorii dau totul din casă, pe blogul lor travelship.ro. De ce? Pentru că puține sunt lucrurile care satisfac sufletul mai zdravăn decât acela de a împărtăși cu ceilalți cele pe care le descoperi și le trăiești pe propria piele. Și dacă și tu ai simțit vreodată cum glandele lacrimale o iau razna la vederea unui peisaj sau cum obrajii încep să ardă în flăcări de emoție în toiul unei discuții ce clocotește de ospitalitate, cu un localnic, atunci ar trebui să înțelegi prea bine ce sunt lucrurile ce merită din plin povestite.
Cum ați început să călătoriți?
Acum vreo 10 ani nici nu aveam pașaport, iar ideea de a călători în țări îndepărtate nu era mai mult de-un vis. Am început timid amândoi și ne-am dat repede seama că, dacă ne dorim, putem ajunge și pe Lună:)).
Pentru mine (Anda), prima călătorie a fost în vara lui 2009, în primul an de facultate, când am reușit să ajung în Paris. Și a fost… wow! Fiind din provincie, primeam de la părinți „alocația” de 100 de RON pe săptămână. Norocul meu a fost că primeam bursă și că am știut să o economisesc pentru călătorie. Era o lume cu totul nouă, cu albe și cu negre: de la palatele regale cu bogății neînchipuite, de la Versailles, până la cerșetorii rromi care m-au făcut să roșesc. Prinsesem gustul călătoriilor și de atunci mi-am propus să îmi planific cel puțin două pe an.
Eu (Ionuț), tot la Turnul Eiffel am ajuns prima dată… dar Turnul Eiffel al vecinilor bulgari, de la Nisipurile de Aur. În vara lui 2009, primeam o mega surpriză din partea alor mei: părăseam ținutul Mangaliei, depășeam granița prin dreptul Vămii Vechi și intram triumfător în Bulgaria pentru a vizita timp de o zi Varna și Nisipurile de Aur. Cucerisem Bulgaria, prima mea țară!
Până astăzi, am vizitat 45 de țări, însă nu vizele de pe pașaport le numărăm. Preferăm să ținem evidența în momente si experiențe de povestit nepoților. Și ce bine că e doar începutul… 🙂
Este lesne de observat pentru oricine vă citește blogul că nu sunteți tocmai fanii vacanțelor all-inclusive. Cum v-ați defini stilul de a călători?
Exploratori de experiențe. Da, într-adevăr, nu suntem atrași de călătoriile all inclusive pentru că ne place să descoperim locurile pe cont propriu și să planificăm experiențe off the beaten track. Testul suprem îl dăm la final de zi, când începem să ne întrebăm care sunt lucrurile pe care vrem să le povestim peste ani. Este ceea ce numim noi experiențe o dată-n viață, acele momente care-ți rămân imprimate în memorie și care reprezintă, de fapt, esența călătoriilor.
Ați luat la pas 4 continente până acum. Care au fost lucrurile care v-au surprins cel mai mult la fiecare cultură cu care ați luat contact?
E interesant dacă stai să te gândești. Asia și America (în special America de Sud și Centrală, aici am vizitat mai multe țări) sunt la capete opuse: în Asia, oamenii sunt introvertiți și te duci după cultură Zen; America Latină, pe de altă parte, este patria oamenilor deschiși și expansivi, iar ceea ce te cucerește acolo este energia de pe străzi, spiritul mereu tânăr al localnicilor și optimismul lor debordant. Pentru noi, America Latină e contagioasă și probabil de-aia e și favorita noastră…
Europa e la mijloc, e bătrânul continent: mai echilibrat, cu mai multă istorie, plin de cultură și de bogății lăsate în urmă de vechile Imperii. E mai matur, mai evoluat în multe domenii (inclusiv educație, turism) și mai ales, foarte divers. De la nord la sud și de la est la vest, peisajul, oamenii, mentalitatea, nivelul de trai, totul se schimbă și din orice parte ai privi, totul se transformă în ceva nou.
Iar Africa… Africa încă asteptăm să o descoperim mai bine ca să ne putem pronunța.
Care a fost cea mai lungă vacanță de până acum și cum le-ați împăcat pe toate: șefii, banii, ieșirea din zona de confort?
Fără doar și poate, luna noastră de miere din decembrie 2016: au fost undeva la 5 săptămâni, cu tot cu sărbătorile de Crăciun, cele pe care le-am petrecut în America Latină. Am vizitat 4 țări, care mai de care mai specială: Cuba – perla Caraibelor, un adevărat muzeu in aer liber; Mexic – cocktailul perfect dintre istoria mayasă și relaxarea pe vestitele plaje din Tulum sau pe insula Holbox; Guatemala – o aventură în toată regula; Belize – un paradis subacvatic, aflat lângă al doilea cel mai mare recif de corali din lume.
Cu zona de confort nu a fost așa greu, ne place să explorăm, să ieșim din pătrațel. Cu banii ne-am descurcat destul de bine: 2.500 de euro de persoană pentru 5 săptămâni în America Latină, toate cheltuielile (inclusiv avion). Mai greu cu zilele libere, într-adevăr, însă aici am profitat de faptul că era luna noastră de miere și nu degeaba se vorbește de „o lună”, că altfel nu merge treaba bine :).
Care sunt secretele călătoriilor cu bani puțini?
Aici, noi avem o teorie interesantă pe care am explicat-o în articolul Despre bugetul unei excursii: De ce o vacantă poate ajunge de 2 ori mai mult decat o călătorie și credem cu tărie că bugetul unei excursii variază în funcție de mentalitatea ta de călător. Poți fi tipul vacanțierului, focusat pe el însuși, care vine în vacanță cu gândul să se răsfețe, să își facă toate poftele „că doar o dată e în vacanță”. Al doilea profil este cel al călătorului, care pleacă chitit pe a descoperi lumea exterioară, dispus să plătească doar pentru experiențe cu care știe că nu se va mai întâlni. Ei bine, călătorul poate cheltui de două ori mai puțin decât vacanțierul pe aceeasi excursie.
Dacă esti profilul vacanțierului, sfatul nostru este ca măcar să rezervi totul din timp, prin pachete all inclusive. Vei ieși mai bine!
Dacă ești profilul călătorului, câteva sfaturi: planifică, planifică, planifică! Rezervă-ți biletele de avion din timp (noi știm cu cel puțin 6 luni înainte ce bilete căutăm); organizează-ți singur tururile (atunci când e posibil); ia-ți cazări accesibile și pe cât posibil cu mic dejun inclus; mănâncă la restaurantele frecventate de localnici; nu cumpăra toate suvenirurile care-ți ies în cale!
… și ce credeți că îi împiedică pe majoritatea oamenilor în a călători mai mult și mai departe?
Sincer, am fost surprinși să ne dăm seama că foarte rar există bariere cu adevărat reale (ca situațiile în care chiar nu îți permiți financiar de nicio culoare); cel mai adesea este vorba doar de mentalitate și de dorința de a rămâne în zona de confort, de a merge la sigur.
Ce ar trebui să implice „documentarea” de dinainte de a ajunge într-o destinație pentru a ști să te bucuri de ea la maxim?
În articolele noastre pentru destinații, încercăm să includem toate informațiile pe care ar trebui să le știi înainte de a pleca în vacanță, un fel de set de instrumente de călătorie ale fiecărei destinații: ce ne-a plăcut și ce nu, sfaturi utile legate de vize, cazare (cu recomandări în funcție de zonele optime și buget), transport si bugetul necesar, detalii despre cea mai bună perioadă, despre mâncarea și băutura tradițională. În final, încheiem cu o melodie și un filmuleț care să te introducă în atmosfera țării respective (pentru referință, vă puteți uita pe pagina de SUA).
La asta, mai adăugăm locurile pe care nu le găsești, în general, în ghidurile turistice; despre toate astea scriem în articolele de pe blog. În Cuba, de exemplu, Playa des Ingles de lângă Trinidad este un loc parcă uitat de lume. Am fost singuri pe întreaga plajă, într-un decor caraibian din filmele cu pirați. În Thailanda, am rămas singuri pe timp de noapte, pe insula nelocuită Phi Phi Leh și am dormit pe puntea unei bărci, având cerul cu stele pe post de tavan. În Guatemela am escaladat vulcanul Acatenango – poate cea mai tare provocare din viața noastră. În China, am mers printre terasele verzi de orez cu scuterul, prin zona rurală de lângă Yangshuo. Iar în Mexic, am văzut apa transformată în roz și întreg ținutul aparținând păsărilor flamingo, și ele roz.
Ce căutați cel mai abitir într-o călătorie? Peisaje, tradiții, oameni, idei? Care au fost cele care v-au depășit cu mult așteptările?
E foarte greu să alegem, ne place tocmai acest mix între istorie, idei, tradiții, oameni și peisaje. Călătoriile care ne-au depășit asteptările? Putem nominaliza aici Guatemala și Iordania. Guatemala ne-a surprins prin niște locuri de-ți taie răsuflarea (lacul Atitlan, piscinele naturale de la Semuc Champey, orașul colonial Antigua Guatemala, înconjurat de vulcani), iar Iordania, prin cultura puternică, marcată de existența mai multor imperii și epoci, prin peisajele diverse și prin ospitalitatea localnicilor.
Ați ajuns până acum în vreun loc care s-a demonstrat a fi total opus așteptărilor voastre?
Chiar la polul opus nu ni s-a întamplat, probabil pentru că citim mult înainte. Însă, spre exemplu, Costa Rica a fost un pic sub așteptări pentru că ni s-a părut că nu era pentru noi, ci mai degrabă pentru familiile de americani cu bugete generoase, gata „for some fun”.
În funcție de ce criterii alegeți următoarea destinație?
În general, vrem să vizităm culturi diferite și țări cu o identitate puternică, pe criteriul ăsta am ajuns în Asia de Sud-Est, Iordania, China, America Latină, SUA și, nu în ultimul rând, într-o mare parte din Europa. Urmează în mai Peru și Columbia, cu biletele luate încă din octombrie anul trecut. Acolo unde vom fi 15 călători – am strâns un grup mărișor de prieteni.
Apoi pe lista scurtă, Namibia și Botswana – ne dorim foarte mult să facem safari în Africa, Iran, Japonia și poate și o fugă mică, de vreo 3 săptămâni, prin Nordul Indiei-Laos-Myanmar.
Care a fost motivația din spatele blogului travelship.ro și cine sunt oamenii pentru care scrieți?
Prin blogul nostru, vrem să încurajăm tinerii să călătorească și să creăm o comunitate de oameni care vor să schimbe vacanța all inclusive cu experiențe reale, cu care rămâi pentru tot restul vieții. Ne dorim să facem o diferență, să demonstrăm că se poate călători și să oferim alternative pentru fiecare. Scriem pentru millennials, pentru tineri ca noi, care lucrează cu program normal, dar care, pe lângă muncă, vor să își trăiască și viața, descoperind.
Ce înseamnă să ai un blog de travel și vă cum influențează asta călătoriile?
Pentru noi e ceva foarte valoros pentru că îți rămân toate amintirile acolo, în articolele la care ai muncit. Le poți răsfoi când vrei și împărtăși cu oricine. De multe ori, ne surprindem recitind vechi articole ore în șir fără să ne plictisim, uitându-ne la filmulețe și amintindu-ne de aventurile dintr-o anumită destinație. E de neprețuit, e ceva al tău. Pe lângă asta, înseamnă foarte multă munca și o evoluție modestă la început. Să nu vă așteptați să creșteți ca Făt-Frumos peste noapte. Un blog are nevoie de timp și multă muncă ca să crească.
Tocmai pentru că am vrut să ne bucurăm la fel de mult de călătorii, am încercat să păstrăm un echilibru și să nu schimbăm foarte multe față de cum călătoream înainte să avem blog: ne cazăm în același gen de locuri și călătorim cu prietenii, căutăm experiențe mai puțin comerciale, facem poze și filmări poate un pic mai mult, iar seara investim 15 minute în a posta pe pagina de Facebook (asta făceam și înainte, dar pe profilul personal).
Ce ați învățat din călătorii? (Despre voi, despre viața în doi și despre lume în general)?
Călătorind, ne-am dat seama că limitările ni le punem noi singuri de obicei, că în realitate chiar suntem liberi să alegem ce simțim, ce credem că e bine pentru noi și că e datoria noastră să ne trăim viața pe care ne-o dorim. De altfel, altă șansă nu mai avem. Ăsta-i motivul pentru care încercăm să fim liberi (cât se poate), să explorăm cât mai mult din locurile ce ne așteaptă să le descoperim și să cunoaștem oamenii de-acolo, să ne trăim din plin viața. Asta vreți și voi până la urmă, nu?
