Nici dacă ai fi primit premiul de cel mai indulgent om de pe Pământ și tot n-ai putea să spui că Insulele Canare sunt o destinație alternativă. Nu, nu și nu. Nici măcar nu trebuie să fi fost acolo în persoană ca să ai o idee destul de precisă despre ce se petrece la fața locului: plaje pline ochi, hoteluri resort și capcane turistice… câte-n lună și-n stele.
Totuși, speranța părăsește ultima Cutia Pandorei, iar noi îți promitem că există aici și locuri încă neexplorate sau bucăți de insulă nevăzute de prea mulți ochi.
Am făcut echipă cu Andrea Montgomey, de profesie călător-scriitor și expert în ale destinațiilor și am băgat la cuptor o serie de cinci capitole care să pună lumină și să facă dreptate acestor insule dumnezeiești. Andrea este stabilită în Insulele Canare, specializată în drumeții și în arta culinară a călătoriilor; dezvăluie tot ce află și nu păstrează nimic pentru ea pe website-ul Buzztrips.
Fără urmă de îndoială, plajele din Gran Canaria sunt cele mai de soi dintre toate Insulele Canare și nu-i nicio mirare că atâția călători consideră de cuviință să-și mai ia o pauză de la iarnă și să se-nfățișeze pe țărmurile scăldate în soare în orice lună a anului. Plaja plajă, ar putea unge pe suflet și un criminal în serie, dar dacă ai impresia că asta-i piesa cea mai de soi a insulei, nici nu știi cât de departe ești de adevăr.
Stai să dai cu ochii de interiorul munților, unde drumurile croite din moși-strămoși străbat locuri sacre bătute în piatră, stai să-i vezi capitala cosmopolită și să ajungi pe pământu-i ferit din nord-vest, la ani lumină de orice radar turistic.
Nu lăsa procrastinarea să se lăfăie și să dospească, ci rezervă degrabă hotelul, închiriază o mașină și, pe cai cu tine!
Ia calea munților
Nu lăsa bocancii acasă, gândindu-te că nu au ce căuta în același bagaj cu costumul de baie și pregătește-te să cunoști munții din Gran Canaria de-a fir a păr
Canarii, primii locuitori din Gran Canaria, considerau că munții sunt sacri și că oferă casă zeului Alcoán. Lăsând la o parte fabulosul, stânca sacră de aici (Roque Nublo), alături de vârful Pico de las Nieves, îmbrăcat în nori în majoritatea timpului, sunt două dintre lucrurile cocoțate în vârful listei turistice de „trebuie văzute”.
Dacă vrei un pont, cel mai bine se descoperă luând-o la pas sau din spatele ghidonului și încărcat până la refuz cu cheful de a-i explora satele șarmante, cuibărite în aceste vârfuri vulcanice.
Orășelul Tunte , de exemplu, a fost ridicat la poalele muntelui Los Morros del Pinar și degajă senzația că s-ar afla pe o cu totul și cu totul altă planetă față de cele două stațiuni hiper-populate (Maspalomas și Playa del Inglés), de care îl despart, de fapt, mai puțin de 30 de km.
Presărat la fiecare pas cu balcoane de lemn și curți interioare, Tunte este exemplul grăitor de arhitectură canariană tradițională. Dacă mai ai norocul să mai și prinzi aici și o piață sau vreun târg cu mâncare în centru, multe șansele să nu mai vrei să iei avionul înapoi acasă.
Fă bine și vizitează muzeul Casa Los Yanez, găzduit de o clădire de secol 19 conservată ireproșabil și nu rata stânca enormă în interiorul căreia s-a construit o casă, pe strada Calle Capitán Cortés.
Locuințele de-un farmec de necontestat, înțesate de culori plus terasele de lemn din satul de munte Teror, Gran Canaria
Casele în culori pastel și balcoanele de lemn din Teror, doar că nu se pun în genunchi și imploră să fie fotografiate că în rest, fac tot ce se poate pentru asta. Fă-le degrabă hatârul și apoi îndreaptă-te către Basilica, locul căruia Sfântul Patron al insulei întruchipat într-o statuie gotică (Madona Pinilor) îi spune „acasă”.
Trecând la lucruri de importanță considerată capitală, acest sat este cunoscut pentru niște delicioși cârnăciori cu usturoi pe care o să-i găsești în orice meniu îți va pica în mână. Dar dacă vrei să mânânci crema cremelor acestor cârnăciori, comandă-i din piața de duminică dimineață sau din taverna Los Nueces în Plaza Fuente de la Higuera, unde experiența de 80 de ani în prepararea acestor Chorizo de Teror ar trebui să ajungă până la nasul celor mai exigenți mâncători de cârnați.
Până în 1483, când Spania și-a înfipt steagul național pe-acastă insulă, populația din Gran Canaria locuia în peșteri și, deși au trecut un amar de ani de-atunci, încă mai există comunități care-și duc traiul în asemenea adăposturi.
Dacă ești curios de nu se poate să vezi așa ceva cu ochii tăi, atunci n-ar trebui să te dai înapoi de la o fascinantă plimbare de munte care te trece prin punctul geografic central al insulei (Cruz de Tejeda), te plimbă peste craterul vulcanic Caldera de Tejada, îți face gura să se caște de uimire când treci prin Parcul Roque Nublo Rural pentru a ajunge, în final, în atât de singuraticul sat Artenara.
Tejeda, satul înconjurat de munți și cunoscut peste aceștia pentru festivalul anual de midgale
Dă dovadă de scaun la cap și nu părăsi așezarea fără să fi ajuns la punctul de observație Mirador La Cilla și la micul Sanctuario de la Cuevita, o capelă construită în totalitate în stâncă, dar care are de toate – altar, amvon, confesional… tot ce vrei. Oricum, cireașa de pe tort este Muzeul Casa Cuevas, locul unde 7 peșteri ilustrează aspecte diferite ale vieții în acest așezământ, de la crearea manuală de coșuri la frământarea pâinii.
O altă plimbare adorabilă începută în Cruz de la Tejeda te va duce la ceea ce este, probabil, cel mai pitoresc dintre satele montane din Gran Canaria – Tejeda. Ținându-i companie pentru eternitate văii de la care a împrumutat numele, Tejeda organizează în fiecare februarie festivalul migdalelor.
Dar dacă nu februarie este luna în care-ți faci bucuria de a ajunge aici, nu-i bai; poți cumpăra faimoasele migdale tot anul de la brutăria satului. Și pus cum vei fi pe cumpărături sănătoase, dă fuga și la Centrul de Plante Medicinale și umple-ți valiza cu tot soiul de ceaiuri, permitând personalului să te instruiască vizavi de proprietățile lor curative.
Nu pleca nici picat cu ceară înainte să iei pulsul urban
Catedrala Santa Ana din Las Palmas de Gran Canaria
Permite-i bunei și bătrânei tale inimi să bată în ritmul local, făcând o vizită capitalei cosmopolite, Las Palmas de Gran Canaria. Te va fascina peste putință felul în care poate acest oraș să împletească cu desăvârșire atitudinea urbană și pe cea tipică de la malul mării și, foarte probabil, ritmurile de aici te vor trimite cumva cu un picior în America Latină. Ideea este că-ți vei simți sufletul debordând de un neastâmpărat joie de vivre.
Cuminte ar fi, ca prima oprire aici să nu fie alta decât La Vegueta, vechiul cartier de unde a început dezvoltarea orașului acum circa cinci secole. Solicită cu curtoazie membrelor tale inferioare să te poarte pe străzile pietruite, pline de personalitate și promite-le că imediat ce-o să dai de-o cafenea cochetă, o să te răsplătești cu o licoare întăritoare și cu o porție de tapas.
Odată aceste problemele organizatorice rezolvate, du-te degrabă să vezi care-i treaba cu Catedrala din Plaza Santa Ana, ale cărei turnuri gemene joacă impecabil, deopotrivă, rolurile de simbolul orașului și cel mai frumos obiectiv turistic.
Dar te cunoaștem, drag călător, și știm că nu te mulțumești tu doar cu intratul într-o catedrală, asta abia dacă îți trezește nestăpânitul apetit pentru cultură. Păi nu ne rămâne decât să te îndrumăm către Casa Colón, închinată lui Columb și a marii lui descoperiri geografice și la Museo Canario. În acesta din urmă te așteaptă niște relicve macabre rămase de pe vremea străbunilor canari, concretizate în sute de cranii și câteva mumii de admirat (dacă „admirat” este cuvântul pe care-l căutam).
După ce foamea se instalează confortabil, și o să se întâmple mai curând mai devreme decât mai târziu (știi cum face ea, foamea), alege restaurantul Qué Leche behind Pérez Galdós și năpustește-te asupra meniului lor de tapas, aproape devenit legendă.
Plaja Las Canteras din Las Palmas de Gran Canaria este o încântare adusă ochiului și o mângâiere dulce destinată sufletului
După ce-ncepe să se crape de dup-amiază, arată-te în zona comercială cunoscută sub numele de Triana și învârte-te de-a lungul și de-a latul străzii Calle Mayor de Triana până depistezi toate brandurile cunoscute de haine și identifici cele mai carismatice baruri de tapas (să nu crezi că foamea și pofta nu-și vor reintra în drepturi mai devreme sau mai târziu).
Indiferent dacă te hotărăști să spargi nițeluș portofelul pentru a te înțoli (sau nu), termină vizita aici cu o pauză la restaurantul Allende Triana, trendy, ce abundă de viață și cu niște super salate asortate la cei mai juicy burgeri în viață.
Și pentru că tot vorbeam de vibe-ul latino al orașului, impresiei i se adaugă cei trei kilometri de plajă, aliniați de baruri, restaurante și magazine. Dacă steaua norocoasă ți-a surâs binevoitoare și te-a prins sâmbăta aici, nu pierde sesiunile de Ruta Playa Viva: de la jazz la funk și indie rock, formațiile de muzică live își fac de cap pe un număr însemnat de străzi de-a lungul plajei, începând din târziul după-amiezei până hăt, seara târziu.
Termină ziua în glorie cu o cină la restaurantul italian Kitchen Lovers, unde carbohidrații îți vor părea că n-au fost niciodată atât gustoși, precum sunt în compania mării de alături.
Un tur gastronomic al nordului
Orașul Puerto de Las Nieves de la malul mării te va înnebuni până peste poate, dar nici pe departe așa cum o vor face restaurantele-i pescărești
Nu arareori se-ntâmplă ca fața nordică a Gran Canariei să fie cam lăsată de-o parte, dar, chiar dacă nu e mereu aleasa poporului, aici vei găsi cele mai mari bucurii ale papilelor gustative.
Începe-ți turul gastronomic (nu-i ca și cum nu te-ai fi îndestulat până acum) cu o cină ce abundă de pește proaspăt la orășelul de la malul mării, cunoscut sub numele de Puerto de Las Nieves. Acesta-i unul dintre refugiile de weekend preferate ale orășenilor și este cunoscut mai ales pentru restaurantele pescărești și apusurile splendide de soare. Instalează-te la o masă pe terasa localului Las Nasas și deschide-ți mintea asemenea porilor la soare pentru culorile așternute la înserat.
Și să vezi ce bine intră, după un chiolhan împărătesc, o ceașcă fierbinte de cafea gourmet, provenind de pe cea mai nordică plantație de cafea din lume. Vreme de 5 generații, familia Jorge se ocupă de cultivarea fructelor, vinurilor și a cafelei arabice pe Finca La Laja, o plantație ridicată pe terenul umed și fertil al Văii Agaete, de la poalele munților Tamadaba.
Poți să te lansezi în degustări direct de pe plantație sau, și mai bine, poți să vizitezi orașul Agaete în persoană; vei găsi aici locul unde cafeaua băută în frumoasa grădină botanică El Huerto de las Flores, nu se servește decât în compania prăjiturelelor ce lasă gura apă sau a altor bunătățuri cu rol în glicemie. Nu pleca de pe întinsul Agaetei fără să-ți fi făcut drum prin cimitirul Maipés și printre ale sale 700 de morminte vechi de când lumea, săpate printre câmpuri de lavă vulcanică.
Un tur printr-una dintre cele câteva fabrici de rom rămase pe Insulele Canare nu este ceva căruia să-i poți spune „nu” fără o serioasă strângere de inimă
Ultimul, dar absolutamente, nu cel dintâi, include în program o vizită către orașul nordic Arucas, locul unde mai funcționează încă ultimele fabrici de rom de pe întinsul Insulelor Canare. Înainte de a lua cu asalt una dintre-acestea, croiește-ți drum până la San Juan Bautista, biserica superbă din piatră albastră. După ce-ai pus punct și ai dat foaia culturală, ești liber să o pornești spre fabrică și să te pui pe degustat toate produsele de-acolo care îți fac nasul să freamete. Și dacă îți vine vreo idee mai bună de a termina un tur gastronomic, vorba’ceea, noi îți dăm banii înapoi.
