Ai și tu perioade îndelungate, cu prisosință cele de dinaintea salariului, în care nu scoți capul afară pe ușă, ci te uită Dumnezeu în fața serialelor, sperând să nu îți taie netul? Ai ratat întâlnirea vieții tale pentru că șeful te-a anunțat pe ultima sută de metri că nu poate plăti salariul la timp? Crezi că omul se poate simți bine în București doar dacă aruncă cu bani în stânga și-n dreapta?
Puțini sunt favoriții soartei care nu-și calculează acasă banii risipiți pe plăceri frivole fără a se lua cu mâinile de cap, iar noi ne bucurăm că ai ajuns aici. Consideră-te norocos și lasă mulțumirile pentru mai târziu. Am făcut o listă a lucrurilor pe care capitala ți le pune la picioare fără să-ți ceară înapoi, fie nicio lețcaie, fie aproape.
Partea cea mai frumoasă este că nu includem tertipuri de genul îți inviți 3 prieteni la tine, îi pui să-și comande fiecare câte o pizza, iar pe a patra o primești tu gratuit. Nu, nici vorbă de asemenea mârșăvii, așa că stai liniștit și savurează în tihnă cele de mai jos.
1. Roaba de cultură
Prea rar reușesc asemenea inițiative românești-bucureștene să nu smulgă zâmbete și să nu umple sufletul uman de o senzație similară cu băutul unui ceai cald de ghimbir într-o zi de decembrie. Pe scurt, înclinăm a crede că ar putea înmuia chiar și cel mai împietrit suflet.
Roaba de cultură și-a început cariera în 2011 și a fost gândit ca un spațiu gratuit pentru a petrece un cât se poate de plăcut timp în natură, neînchizând însă ochii la respectul pentru mediu. Atâtea lucruri se petrec acolo încât ai impresia că gașca din spate s-a certat definitiv cu somnul și, cât e ziua de lungă, nu fac altceva decât să pună la cale evenimente.
Din mai până în septembrie, băieții se pun pe treabă și descarcă roaba doldora cu evenimente. De la muzică live de toate felurile, picnicuri, sesiuni de sport food trucks și festivaluri de mâncare, filme vizionate în aer liber, conferințe ținute pe teme felurite, ateliere, workshopuri… și ne vom opri să mai respirăm un pic.
2. Citește o carte în fotoliile din Cărturești
Cea mai mare și, umblă vorba, cea mai frumoasă librărie din România, cea care și-a făcut culcuș în fostul Palat Chissoveloni din Centrul Vechi este genul de loc în care îl vei târî fără drept de apel pe orice prieten străin intrat între granițele Bucureștiului. Oricum, dacă l-ai aduce legat la ochi fără să-i spui nimic în prealabil despre Carusel (dar asigurându-l că nu intenționezi să-l lovești cu capul de stâlpi sau alte giumbușlucuri), nu ar ghici niciodată că se află într-o librărie. Atât e de mare și somptuos că va băga mâna-n foc că l-ai adus într-un loc unde oamenii bogați ai capitalei cumpără, socializează și citesc. Ei, n-ar fi departe de adevăr, dar îl lipsim pe „bogați” de exclusivitate.
Spațiul se întinde pe 6 niveluri, dar dacă nu vrei să te apropii de articolele cumpărabile sau de bistro (pentru că, așa cum am clarificat, te afli în perioada nefastă de dinaintea salariului), pierde-te printre rafturile de cărți. Că știi cum se zice, „uneori câștigi, alteori înveți”.
N-o să lăsăm lucrurile așa pentru a-ți permite să aduci vreo critică, așa că dacă în Carusel nu te simți tocmai la tine acasă și ai avea nevoie de niscaiva mai multă intimitate, poți să-ți îndrepți oricând pașii spre Cărturești Verona, de pe Bulevardul Magheru.
3. Admiră skaterii, rollerii și bikerii din Parcul Herăstrău
Nu știm dacă ai băgat de seamă, dar există o comunitate cât se poate de interesantă la intrarea în Herăstrău care se adună în jurul rampelor, făcând tot felul de ghidușii pe roți și pleznind de tinerețe și de tot ce-are ea mai frumos. Atenție la dependență; dacă prinzi o zi bună când și-au dat întâlnire cu mic cu mare și sunt puși pe impresionat fete, o să-ți fie mai ușor să bei ulei decât să-ți mai iei ochii de la ei.
Iar dacă norocul face să constați că ți-au mai rămas câțiva verzișori în buzunar, poți să mai iei o pauză de la scăldatul ochilor și să te răcorești, fie cu un Aperol Spritz, fie cu o bere rece (în funcție de posibilități) la Terasa Baraka. Nu că n-ai avea cu ce să-ți încânți privirea acolo, dar locul e atât de fain, încât s-ar putea să te surprinzi cum te lași pe spate și te deschizi la vestă, convins fiind că viața nu are cum să-ți ofere mai mult.
4. Ia-ți o miercuri liberă și lasă arta să te împresoare
Nicio scuză nu mai ai să nu te pui la punct cum se cuvinte cu arta capitalei din ţara pe care o numeşti patrie. În prima zi de miercuri a fiecărei luni, ai intrare liberă la muzeele mai jos menţionate.
Muzeul Theodor Pallady
Undeva pe la mijlocul distanței dintre Universitate și Foișorul de Foc, ascuns printre străduțele cu iz de Bucureștii vechi și noi, cea mai veche casă locuită din capitală (Casa Melik) ascunde în spatele ușilor colecția de artă a celui mai vândut pictor român. Nici n-o să treci bine pragul, și o să te întâmpine unul dintre ghizi, îmbiindu-te cu povestea lungă și întortocheată a acestei clădiri care și-a început cariera în epoca fanariotă (în 1760) și a scăpat ca prin urechile acului de războaie mondiale, incendii, demolări ceaușiste și Dumnezeu mai știe câte alte neprielnicii.
Cel mai probabil, la intrare, te vor izbi cât se poate de nostalgic mobilele, scrinurile și draperiile orientale și vei încerca să mergi pe vârfuri de frica scârțâitului treptelor care ar putea acționa în vreun anume fel asupra armoniei vizuale. Abia ajuns la etaj te așteaptă, în toată splendoarea, roadele muncii de-o viață a lui Theodor Pallady, alături de picturi, sculpturi și decorații aduse de pe meleaguri franceze, olandeze, engleze și italiene.
În prima miercuri a fiecărei luni intrarea este liberă, dar nici dacă mergi în oricare altă zi nu te vei putea plânge cum că ai spart pușculița. Intrarea-i numai 10 lei în mod abitual.
Muzeul Naţional de Artă al României – Palatul Regal
Iată o clădire cu care soarta nu s-a purtat cu mănuși, ci i-a dat să suporte incendii, demolări, bombardamente, iar apoi s-a revanșat cu regi și alte figuri sus-puse care să-i oblăduiască rănile și să o reformeze. Dacă, o dată ajuns acolo, o să ai bizara senzație a unui deja-vu, află de pe acum că s-ar putea să se datoreze asemănării cu Castelul Peleș, întrucât interiorul a fost plăsmuit de același arhitect.
Elementele pe care le vei reține, nu doar pentru că-ți vor face ochii să sclipească asemenea unei foci care așteaptă niscaiva pește, ci și datorită denumirilor impunătoare sunt Sala Tronurilor, Sufrageria Regală, Holul de Onoare și Scara Invitațiilor. În același timp, Muzeul Național de Artă al României care și-a făcut aici culcușul este împărțit în galerii și colecții cu proveniență felurită: europeană, românească, orientală (nu toate grămadă, ci împărțite între cea islamică, japoneză și chineză).
Muzeul K.H Zambaccian
„Am dăruit poporului colecția mea de artă, deoarece și talentele pe care le-am întrunit sunt tot ale poporului; ele fac mândria lui, altfel aș fi trădat poporul și pe artiștii cărora le-am cules rodul”, iată ce însemna Krikor Zambaccian pe ultimele pagini ale cărții sale. Acest român de origine armeană, patriot până la ceruri, a strâns peste 300 de opere de artă de-a lungul vieții și le-a lăsat pe toate moștenire statului român. Încă nu ți se răstoarnă un mărgăritar pe obraz?
Vei găsi înăuntru, în mare parte, lucrări ieșite din mâinile artiștilor români, printre care Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Grigorescu, Brâncuși, Theodor Pallady, dar și câteva picturi semnate Picasso, Matisse ș.a.m.d.
5. Împrumută bicicleta unui prieten și inspectează următoarele
Desenele Graffiti
Este posibil să locuiești de mai bine de un secol în București și să nu fi văzut niciodată frumoasele desene de la intersecția Străzii Berzei cu Știrbei. Mare păcat, pentru că artiștii noștri stradali nu stau degeaba.
Dacă vii dinspre Gara de Nord, îți recomandăm călduros o cafea de la So! Coffee din incintă și, ca să te asiguri că stomacul nu se pune pe bătut cu pumnii în masă când îți e lumea mai dragă, oprește-te la fast-food-ul La Hussein pentru a pleca în traistă cu o porție de humus sau cu un falafel. Încărcat cum se cuvine și dotat cu cartea preferată, așază-te pe băncuța din fața clădirilor vesele mai sus menționate și mai ia pauză doar când lumina se arată prielnică pentru una-două poze de rupt gura Instagramului.
Grădina Botanică
O minune și-o încântare pentru ochi și plămân așijderea este verdele din Grădina Botanică. Nu te aștepta, totuși, ca de la intrare să te izbească în plin croșeu un colorit floristic, iar tu să te apuci să visezi Sânziene. Verdele este predominant, iar apa de la țâșnitoare-i gratis. Totuși, dacă ai ambiția să mai bați aleile 5 minute, vei da peste niște clădiri (verzi și ele) și te vei întreba curios ce-or ascunde ăștia aici.
Aceste pavilioane pe care poți să le numești sere sunt frumușel distribuite pentru a corespune diferitelor zone geografice și întrunesc cele trebuincioase legate de temperatură și umiditate pentru a asigura procrearea plantelor. Pavilionul central, de exemplu, este înțesat cu plante înalte precum palmieri, ficuși, liane din diverse colțuri de pământ. Și foarte bine, dacă ideea unei vacanțe exotice pare departe, măcar să știi ce plante n-o să vezi de acolo.
Compartimentul Orhideelor, al Ferigilor Exotice, al Plantelor de apă tropicale sau cel al Cactușilor, cu numele lor cât se poate de ispititoare, promit să îți conducă imaginația în țările calde și, cine știe, dacă ești mai cumpătat cu salariile următoare, poate te duci să le vizitezi la domiciliu.
Preț intrare: 7 lei
Cimitirul Bellu
Dacă tu crezi că Cimitirul Bellu este doar locul unde personalitățile importante trecute în neființă așteaptă ca Judecata de Apoi sau ceva similar să se petreacă și să spargă monotonia, n-ai nimerit-o. Pe lângă funcția imobiliară, aici se află și o adevărată colecție arhitecturală mortuară reprezentativă pentru țara noastră, din secolul 19 până la momentul discuției actuale.
Fără să mai vorbim despre câte nume grele se odihnesc aici (și pentru că-i greu să ne ținem gura, îi menționăm pe Eminescu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu și, cu greu, închidem paranteza), cimitirul aduce mai degrabă a muzeu decât a loc funebru. Nu puțini au fost artiștii de renume (români și străini, deopotrivă) care s-au lepădat de câțiva litri de sudoarea frunții pentru a duce treaba la bun sfârșit, și vei vedea cum unele dintre sculpturile acestora se vor revărsa asupra ta asemenea unei lecturi shakespeariene, boccacciene sau cine știe ce alte filme împrumutate din secole apuse.
Dacă ai norocul ca în cale să-ți iasă vreun ghid, încearcă să storci de la el toate poveștile pe care le știe. Dacă nu, îți spunem noi una frumoasă și tristă ca o zi de octombrie cu soare. Familia Poroineanu este vegheată de o statuie marca Rafaello Romanelli, înfățișând un bărbat îngenunchiat la patul unei tinere moarte. Despre această familie bogată din Caracal se știe că a dat naștere a doi frați care, necunoscându-și legătura de rudenie, s-au îndrăgostit unul de altul. Aflând, mai apoi, pacostea și conștientizând că nu vor fi niciodată împreună, s-au sinucis, urmați fiind de tatăl lor, Constantin Poroineanu. Și-acum sperăm că ți-am trezit apetitul de ascultat povești morbide.
6. Pune-o de un picnic la Mogoșoaia
Dacă nu vrei să te înghesui alături de tot poporul într-unul din parcurile capitalei, undeva mai hacana, la 15 kilometri te-așteaptă pădure, palat brâncovenesc, lac Mogoșoaia; te-așteaptă grădini, monumente, biserică.. tu doar să vii cu păturica și coșulețul de picnic gata pregătit. Și totul dichisit, gazonul tuns la dungă, pavajele aleilor la locul lor, iar arhitectura brâncovenească… cum o știi: o splendoare.
Indiferent dacă ai de gând să te duci acolo singur cuc și să-ți mănânci sendvișulețul în tihnă, să iei după tine gașca de prieteni sau să-ți desfășori întâlnirea de factură amoroasă, nu te gândi de două ori. Totuși, în cazul ultimei variante, de notat că Biserica Sfântul Gheorghe și expozițiile din Palat, percep o oarecare taxă de intrare și nu am vrea să te punem în vreo situație inconfortabilă tipică perioadelor strâmtorate.
Poți ajunge aici, fie cu microbuzul care pleacă din apropierea stației de metrou 1 mai, fie, dacă te simți cu glandele sudoripare puse pe treabă, cu bicicleta. Nu îți ia mai mult de o oră, dar tu știi cum te înțelegi cu exercițiul fizic. Îți așezi, apoi, binișor tronul lângă lac sau lângă treptele palatului și nu-ți rămâne decât să depeni amintiri, să reflectezi la nemurire sau să tragi inevitabila concluzie cum că existența nu-i atât nesuferită cum se-arată câteodată.
7. Tururi ghidate în Bucureşti
Cine a zis vreodată că pentru a o lua la pas alături de un tur gratis trebuie neapărat să fii în vacanță? Nu-i nicio lege despre asta, iar dacă ai impresia că vei căsca și-ți vei verifica telefonul fără restriște timp de două ore, s-ar putea să fii surprins; fără îndoială că mai ai atâtea povești de aflat despre actuala cetate a lui Bucur încât mare păcat ar fi să-i lași doar pe străini să le ia la cunoștință.
Dacă despre Asociația A.R.C.E.N nu ți-a ajuns încă la urechi, îți recomandăm apăsat și subliniat să arunci un ochi pe pagina lor, să vezi ce și-au pus în cap și să te alături unuia din tururile sau proiectelor pe care le organizează. „Cu bastonul prin București”, de exemplu, este un traseu „cultural pietonal” care se petrece duminică la lăsat de seară și care te conduce prin câteva dintre cele mai de seamă zone turistice ale Bucureștiului.
Începând de la Palatul de Justiție, grupul cu ghid în frunte ascultă povești, învie timpuri apuse și vizualizează epoci pe care nu le-a trăit niciodată, dar care rămân cumva încrustate în colțurile de stradă și în clădirile care au trecut succesiv dintr-un rol în altul. Ca o muzică pentru urechile tale de român, turul te va face să te-ndrăgostești iar de orașul unde ți-ai început viața de student, pe cea de adult sau, pur și simplu… viața.
8. Vizitează Insula Virgină din IOR
Parcul IOR în sine este un spațiu verde pe unde trebuie să te mai arăți din când în când, indiferent dacă stai în Sectorul 3 sau nu. Mai o plimbare cu barca pe Lacul Titan, mai ciocnit o bere în adierea vântului provocată de alergători, mai o plimbare romantică la lăsat de seară. Ce te coafează pe tine…
Dar pe lângă cele la care te aștepți când te îndrepți spre un parc, în IOR a mai apărut ceva. Alături de cele 4 insule, denumite cât se poate de sugestiv (Insula Câinilor – pentru patrupede și stăpânii acestora, Insula Pensionarilor – pentru cei despre care nu se mai poate spune că sunt tocmai în floarea vârstei, Insula Înecaților – botezată astfel pentru că un număr însemnat de oameni au decis să-și curme viața aici și Insula Artelor), lacul Titan poartă în brațe un ecosistem unic.
Cunoscută drept Insula Rațelor sau Insula Virgină, această bucată de pământ pe care își duc veacul tot soiul de lebede, rațe, broaște țestoase, pescăruși și alți iubitori de baltă, a trecut repede sub aripa protectoare a statului, fiind declarată zonă protejată.
9. Mergi la Acuarela
E adevărat, aceasta din urmă nu-i gratis şi poate să nu fie nici ieftin dacă te întinzi la plăcinte. Am trișat puțin aici, dar așa va trebui să faci și tu dacă bate vântul prin buzunare. Te sfătuim să răscolești puțin prin memorie și să-ți amintești care dintre tovarăși îți datorează o bere în viața asta, iar după ce-i dai de cap task-ului, să alegi negreșit Acuarela. Atât parterul galerie, cât și terasa zurliu colorată te vor face să te simți aterizat într-un mare cuib de creativitate. Ah… și încă n-am pomenit de oameni…
