Petrecerea unui weekend în Berlin, răsfoind paginile unui trecut încărcat de istorie, poate fi o treabă cel puțin obositoare. Dar de ce să omitem toate celelalte povești pe care orașul știe să le deapăne? Dacă bagi bine de seamă, fiecare cartier își are propria personalitate, propriul vibe, iar naționalitățile care mai de care mai diferite au imprimat tot felul de culori fiecărei zone.
Descoperă 6 cartiere berlineze și află cum a fost influențată cultura culinară locală de către marile grupuri de imigranți. Și, pentru a nu te duce câine surd la vânătoare, ia aminte la câteva vicleșuguri pentru luat masa aici. Guten Appetit!
Tur în jurul lumii – Friedrichshain
Friedrichshain, fostul cartier nemțesc de est, a cunoscut schimbări dramatice de-a lungul anilor. Deși a fost una dintre cele mai afectate zone ale Berlinului în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, Friedrichshain a ajuns, actualmente, cel mai boem colț de oraș. Frumos, dar încă neexploatat pe de-a-ntregul, îmbrățișează cu toată vigoarea, schimbarea și progresul. Punkeri, fani techo și artiști din toată lumea își duc traiul alături de corporații media uriașe a adăpostul unei arhitecturi sovietice, de parcă toți ar fi din același film. Și culmea-i că mozaicul ’cesta cultural arată bine de tot.
Pentru cei de prin partea locului, unul dintre cele mai de seamă avantaje ale gentrificării zonei îl reprezintă, fără doar și poate, duiumul de opțiuni gastronomice. Luând în calcul faptul că în Friedrichshan trăiesc cele mai mari grupuri de imigranți, e lesne de închipuit că aici, oricine-și poate găsi nașul (în materie de mâncare). Așa că, dacă poftești la ceva feluri tradiționale pregătite de unul dintre cei 300 de vorbitori de rusă, încearcă o supă sănătoasă, niște kievs sau ceva platouri cu brunch de duminică, la Datscha Café.
Dar poate te coafează mai mult o scurtă călătorie în Sudan, făcută pe seama papilelor gustative. Prea bine. Atunci comandă o „Tamiya mit halloumi” de la Nil și permite sosului de arahide de o bunătate împărătească să te transporte pe plaiuri africane.
Găluște și rotocoale de pâine bune ca la bunica – Prenzlauer Berg
Prenzlauer Berg poartă pe umeri conotații mai degrabă pitorești, asortate de minune cu estetica locului și, fără urmă de-ndoială, acesta este unul dintre cele mai luxuriante cartiere ale Berlinului. Afișând țanțos bulevarde pietruite acoperite de frunzăriș, 300 de proprietăți protejate, o gălăgie de magazine elegante și cafele, locului te poate face ușor să uiți că aici plutește un trecut nici pe departe tihnit.
Gazdă ospitalieră pentru adepții mișcării Okupa până nu demult, Prezlauer Berg a fost serios pus pe renovări de clădiri nelocuite, a colectivelor anarhiste și a cantinelor sociale. Spiritul liber al zonei a făcut-o să devină un loc de căpătâi pentru revoluția pașnică, succesoare a căderii Zidului Berlinului din 1989. 27 de ani mai târziu, cartierul nu mai are nici în clin, nici în mânecă cu aerul de revoltă. Familii înstărite ce își plimbă odraslele în cărucioare, au înlocuit cu succes fețele rebelilor din trecut, apartamente luxoase au ocupat spațiile rămase goale, iar restaurante elegante au fost ridicate pe locul unde odinioară erau cantinele sociale.
Cum se traduce asta pentru un suflet de călător? Păi cum altfel decât printr-o puzderie de locuri unde drumeții să-și odihnească picioarele și să-și hrănească sufletul, în timp ce-și fac de cap, controbăind prin istoria zbuciumată a cartierului. La capitolul găluște tradiționale, acționează precum un localnic și dă fuga la Wok Show, un restaurant chinezesc fără pretenții din calea-afară, unde se servesc preparate învelite în wrap, la prețuri smulgătoare de zâmbete.
Sau dacă poftești la una dintre cele mai bune pizza din oraș (și, până la urmă, ce om să fii să nu o faci?), arată-te în pragul restaurantului Standard. Vei găsi că nu vrei să lași în farfurie nici măcar cojile de pizza, ci mai degrabă să mai ceri un sos separat doar pentru ele.
Micul Istambul – Kreuzberg și Neukölln
Dacă treci prin Kreuzberg fără să observi amprenta comunității turcești din fiecare cotlon, înseamnă că nu te plimbi, ci orbecăi legat la ochi cu o banderolă neagră, pipăind zidurile. Cei mai mulți dintre turci au ajuns aici prin programul național „guest worker programme” și au ajutat la reabilitarea orașului după cel De-al Doilea Război Mondial. Majoritatea dintre ei au dat buzna în Kreuzberg din mai multe motive: 1. chiria era mică, 2. viața, ieftină și 3. într-o zonă dominată de atmosfera Zidul Berlinului, era floare la ureche, în vremea aceea, să vii și să-ți sădești cultura.
Un sfert de milion de turci își duc acum veacul în Berlin, iar o oarecare plimbare prin Kreuzberg și, de ce nu, prin cartierul vecin Neukölln, nu vor face decât să-ți dezvăluie ca lumina zilei legăturile dintre cele două țări. În fiecare săptămână (joi și vineri, 11:00 – 18:30), Piața Turcească aduce viață peste Canalul Landwehr și îl înveșmântează într-un curcubeu de tarabe unde se vinde… cam orice: de la țesături, la genți de mână, la chifteluțe ce sfârâie în ulei și baclavale tăvălite prin miere.
Bineînțeles, dacă tot te afli prin zonă, ar fi o crimă de neiertat să treci pe lângă toate grătarele și kebab-urile de aici fără să arunci măcar o privire. Pentru o experiență culinară turcească care să nu lase nimic la ușă, năpustește-te în Doyum, cel de lângă stația Kottbusser Tor, și alege un „Kebab Adana” sau, migrează mai încolo, către cotletele de miel de la Adana Grill de lângă stația Görlitzer Bahnhof. Indiferent ce ai alege (asta în cazul în care trebuie neapărat să alegi și nu încap amândouă în același ghiozdan), stomacul tău ți se va închina încontinuu până ajungeți amândoi, cu bine, acasă.
Regatul Kanton – Charlottenburg
Cu siguranță, Charlottenburg, centrul comercial de vest al Berlinului, nu îmbracă nicio haină a modestiei când vine vorba de atracții turistice. Palatul Charlottenburg, Biserica Memorială Kaiser Wilhelm, Deutsche Oper, bulevarde gigantice înțesate de magazine și Grădina Zoologică Berlin, nu-ți prea lasă timp să caști și să te vaiți de plictiseală.
Oricum, non-conformiștii în căutare de experiențe cu iz local, ar face mai bine să se-ndrepte către Kantstrasse, cartierul chinezesc al Berlinului și casa celor mai bune restaurante asiatice din oraș. Relația Berlinului cu China a început prin anii 1800, când un număr însemnat de imigranți chinezi au ajuns în oraș, iar următoarea etapă a fost valul de studenți străini ce s-a așternut în ’20.
Ca în mai toate cartierele chinezești, numărul de opțiuni poate deveni sufocat și copleșitor și nu este întotdeauna o idee excelentă să te lași la mâna destinului, alegând un loc la întâmplare. De exemplu, celor ce nu se dau înapoi cu una cu două de la picant, le recomandăm restaurantul Selig de unde, înțelept ar fi să opteze pentru „Gebratene Reisbandnudeln”, tăiețeii pregătiți de mână și scufundați într-o ciorbă delicioasă de văcuță. Sau, pentru o friptură de rață de la mama ei, încearcă mânarea celor de la Good Friends. Nu degeaba se tot zvonește despre tipii ăștia cum că ar avea cel mai bun restaurant cantonez din oraș. XCC 369 este genul de loc care se-mprietenește repede cu portofelul, servind niscaiva feluri de mâncare tipice din Sichuan într-un spațiu micuț. Dar știi că dimensiunea nu contează, așa că nu lăsa asta să te dea înapoi pentru că sigur vei pleca de-aici îndesat de bunătăți și gata să o pornești să cunoști orașul ceva mai voios ca înainte.
Comori secrete – Schöneberg
Schöneberg este, în ansamblu, un cartier liniștit și plin de frunze, dar care-i departe de a se număra printre zonele cele mai populare din Berlin. Totuși, este foarte probabil să fi auzit de el (și nu doar să ai impresia că ai auzit pentru că terminația „-eberg” îți sună familiar) și asta pentru că aici și-a ținut J.F.Kennedy scandalosul discurs din 1963, cunoscut drept „Ich bin ein Berliner”.
Tot pe-aici se știe că au trecut și alte capete ilustre ale istoriei, precum cel al lui Albert Einstein și al lui David Bowie, ca să nu mai vorbim despre faptul că tot aici e seva inspirației celebrei cărți (și mai apoi celebrului film) Cabaret. Iar dacă mai pui la socoteală și anii 1920 și 1930, când cartierul era cunoscut drept un înfloritor centru gay (să spunem așa), parcă se face lumină în materia cenușie.
Însă, ceea ce nu se cunoaște încă așa bine despre Schöneberg, este cultura gastronomică îmbobocitoare pe care o ascunde. Dar asta-i mai mult decât o veste excelentă. Înseamnă că cele mai bune restaurante rămân încă un soi de bijuterii ascunse, iar tu nu trebuie să stai la nicio coadă pentru a prinde masă. Să luăm exemplul imbiss-urilor coreene, locuri în general micuțe, unde se vinde mâncare de stradă și să punem lupa pe IXTHYS. Nu doar bibimbap-ul de nota 10 face cinste acestui restaurant, ci și decorul puțin obișnuit. Ce decor, întrebi? Vei vedea că interiorul are darul de a șoca puțin prin aerul de religiozitate pentru că, pereții, pe-ntreg întinsul lor, sunt decorați cu citate nemțești din biblie.
Să lăsăm la o parte toate recomandările prea puțin tradiționale pe care le-am înșirat până acum și să ne-ndreptăm privirea spre inovatorul restaurant Martha, unde bucătăria nemțească se împletește pe nesimțite cu elemente asiatice și mediteraneene. Susținut de regele stelelor Michelin, Manuel Schmuck, restaurantul este de departe cea mai scumpă opțiune de pe listă, dar calitatea serviciilor și experiența în sine, fac din Martha un loc de încercat măcar o dată în viață.